Poezia Caliopei m-a frapat de la începuturi prin-un modul inedit, personal, de abordare a ideilor filosofice folosindu-se, în poem, de un stil modern şi în care sintagmele reverberau cu fragilitatea de porţelan de Maissen. Un mod de a fi al poeteselor care nu se feresc în demersul lor creativ, nici de romantism, nici de experienţele dure, realiste ale prezentului.

Carmen-Caliopi Dicu a debutat la o vârstă adolescentină aproape, în Revista Familia, cu poezia Căutare. De-a lungul anilor a câştigat mai multe premii la concursurile naţionale de literatură. A scris, susţine ea, doar când a avut o mare inspiraţie, şi inspiraţie, slavă Domnului, zic eu, a avut mai întodeauna.

ÃŽn anul 1997 a publicat volumul de versuri ,,Pe marginea eului meu" - la Casa Omnia Cartexim. Un volum de succes.

Într-o vreme ne intersectam pe culoarele Casei Presei Libere din Bucureşti. Pe atunci, amândouă, lucram în presă, ca reporter sau redactor, la reviste diferite, evident, şi care nu mai aveau de-a face cu literatura, cu poemul.

Deunăzi i-am regăsit, cu bucurie, numele, alăturând un grupaj de poeme, în Inbox la Agero. M-am bucurat că a rămas fidelă unei vocaţii, fără slujirea căreia, ştie mai bine ca mine, nu va reuşi să se înţeleagă, să se regăsească pe sine la adevărata-i valoare artistică.

,,În prezent sunt studentă (întârziată) la Filologie şi am terminat al doilea volum de versuri,, - spune ea ca într-un raport la ,,ordin,,.

Nu ne mai rămâne decât s-o felicităm şi în tihna acestei toamne cu miere în loc de lumină de Lună, să-i citim poemele, să ne bucurăm de bucuria ei împreună.

Melania Cuc, redacţia Agero