Citesc, mai bine zis, răsfoiesc cu atenţie, "şotroanele" Melnaniei Cuc, cu mare încântare. În acest sens, da, specia "şotron" îi aparţine. Este în fond o artă poetică foarte personală, care porneşte de la scrieri nevăzute în eter, şi ajunge la scrijeleri palpabile pe pământ. I-aş sugera să accentueze această dialectică, şi pentru că că şotronul terestru nu poate exista fără "informaţia" globalistă, autoarea să îi dea acesteia spaţiu de existenţă. În fond, însă, echilibrul pe care îl stabileste ca autor. Eu constant faptul de structură, adică cei doi poli ai şotronului, unul larg informaţional iar celălat strict formativ. Mai constat un baroc al mişcărilor pe pământ care poate fi uneori, prea obositor, dar, iarăşi este vorba de chestiune de echilibru. Fără nici un fel de conotaţii semnalez poeţi ca C. Ilica , de pidlă care practică o artă poetică într-un registru oarecum asemănător, care scriu poeme "gemene" sau duble "în oglindă". Este tot un dublu de care ţine seama şi Melania Cuc cand constuieste. La ea pantograful caligrafiază cu o pasiune a arabescului ieşită din comun, semnele de mai sus.

Comments

Cautare RSS

!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."