IATA UN INDRUMATOR DIN CARTEA MEA "ATHANOR"

Imi vin cateva ganduri privitoare la eseurile pe care le scrie Melania Cuc (in cateva carti recente) sub forma de "tableta". Cel putin asa se numesc acestea, in mod curent, desi notiunea este prea generala pentru a se defini cu mai multa precizie aspectul si obiectivele ce se banuiesc si chiar se si observa adeseori,citindu-le mai atent. De fapt, acestea sunt produs de "specie noua", care ar trebui definita si teoretizata fiindca ori decate ori noi inventam o metoda ce ne apartine sau o "alcatuire" altfel decat ceea ce se cunoaste, a-i da nume si a o explica este esential si util. Mai mult chiar, abia acum scriitorul se dovedeste ca este "creator" si nu expresie a hazardului, adica isi exprima un tipar interior care vorbeste prin el si cauta a se revela in formule foarte diferite,caci sunt partiale,unde insa se traduce o matrice cu neputinta de comunicat integral printr-un singur "instrument". Privite mai indeaproape ceea ce astazi se cheama "tablete" se dovedesc a fi ,pana la urma, niste alcatuiri inca indefinite fiindca nu au "filosofie exprimata" desi o au in chip intrinsec (si,deci,trebuie inteleasa si comunicata) si nici identitate prin denumire si, deci, notiune definitorie (care,insa,va trebui creata). De altminteri, cam tot ce s-a scris in aceasta materie pare a fi inteligent si,totusi,uimitor de neclar prin aceea ca ,desi comentariile contin incheieri pozitive,ele infatiseaza formule incompatibile,daca se aseaza una langa alta. Unii cred ca aici ar exista urma de suprarealism si nu gresesc dupa cum nu gresesc si cei ce va aici un fel de poeme in proza,organizate intr-o maniera ingenioasa. Rezulta astfel ca toti au dreptate in felul lor si,pana la urma, toti gresesc fiindca se incearca a se explica o specie noua prin "specii vechi". Dar sunt aceste productii "altceva" decat ceea ce par? Aici incheierea este in afara de orice indoiala caci nu ele seamana cu nimic. Insasi formula de constituire este neobisnuita.Totul incepe de la o "stire" obiectiva de ziar si se dezvolta prin "saritura" dintr-un punct in altul, intr-o directie care este neasteptata fiindca nu exprima "o progresie", adica nu adauga idee dupa idee si nu desfasoara sensul initial pentru a-l explica. Miscarea este, insa, deopotriva adecvata (caci, in stratul profund este compatibila cu punctul de origina) dar si imprevizibila, desi comporta o anumita geometrie. Dar a cui ar putea fi aceasta geometrie, asemanatoare cu a unui "joc cu reguli secrete",cunoscute numai de initiat? Cred ca aceasta ar fi "geometria tiparului interior", logica visului, ca si in suprerealism, si, ca si acolo, "realitatea formelor originare". Acesta ar putea sa se cheme "eseul-sotron" dar autoarea trebuie sa ii faca descrierea si sa se ridice de la creatie la teorie, expunand, astfel, sursa acestui mod de a scrie si, mai cu seama, telul ce distinge in insusi enigma aparitiei lui.

Dr.Artur Silvestri
professeur de Gestion Immobiliere &expertise patrimoniale
Universite' Francophone Internationale-Bruxelles
Bureau de Bucarest(Roumanie):
Association Roumaine pour le Patrimoine(ARP)
e-mail:artur.silvestri[@]gmail.com
artur_silvestr[i@]yahoo.fr