„Îmi vând cărţile direct din creier. Nu mai am timp de negocieri pentru a spori frumuseţea cuvântului închis ca un ou de aur în pantoful trezorierului. Navighez spre steaua necunoscută şi nimeni nu se oboseşte să-mi numere anii lumină şi achenele supravieţuirii în condiţii de viteză la limită. Sunt bolnav de rutina de-a fi tras cu praştia gândului liber în propria-mi vină. Învăţ să scriu şi când scriu cuvintele aleargă înaintea mea pe brazda beţiei din vinul în care aş putea ambala un arsenal întreg de trotil. Peniţa-i criţă în pământul descotorosit de ghiuleaua raţiunii ucise de mana din viţă. Informaţii cocoşate trec prin urechile unui ac ce coase gura distrugerii iar lupta finală se dă pentru hrana în care încap toţi îngerii din cristelniţa cu agheasma de scaldă. Linii nevăzute se intersectează cu briciul ce se preface că trage imposibilul mai aproape de liniştea în care eu dorm în sâmburele unei migdale pripăşite la noi din Eden”